'Detransiționista' Keira Bell: "Afecțiunile psihologice necesită tratament psihologic"
Afecțiunile psihologice necesită tratament psihologic. Am fost pusă pe blocante în câteva luni de la sosirea la Tavistock, fără nicio anchetă aprofundată. Trebuie să oprim administrarea de medicamente experimentale minorilor și să-i lăsăm să crească în mod natural.
Prezentare Generală
Keira Bell descrie cum non-conformitatea de gen și expunerea online la transexualism au condus-o la Clinica Tavistock la șaisprezece ani, unde a fost rapid afirmată și pusă pe blocante ale pubertății în câteva luni. Acum, la douăzeci și trei de ani, regretă tratamentul, citând simptome menopauzale, pierderea densității osoase și efecte necunoscute asupra fertilității, și susține că minorii nu pot consimți la astfel de intervenții experimentale ireversibile. Ea speră că cazul ei juridic va pune capăt tranziției medicale pentru minori, va sensibiliza cu privire la detransiționiști și va stabili servicii de sănătate mintală mai bune, afirmând că afecțiunile psihologice necesită tratament psihologic.
Rezumat Complet al Videoclipului
Keira Bell relatează că avea paisprezece ani și se confrunta cu probleme personale și non-conformitate de gen atunci când a întâlnit transexualismul pe internet. Ea spune că părea să dea sens luptelor ei din acel moment, ceea ce a determinat-o să caute ajutor prin intermediul medicului de familie și apoi al CAMHS, care au trimis-o la Clinica Tavistock. A participat pentru prima dată la vârsta de șaisprezece ani. Potrivit lui Bell, clinica nu a oferit niciun tratament psihologic specific. În schimb, ea spune că au operat după un model de afirmare, afirmând imediat pretențiile ei că este bărbat și dorința de a trece printr-o tranziție fără a efectua vreo anchetă aprofundată a istoricului ei. A fost plasată rapid pe calea medicală, trecând de la prima programare din ianuarie la prescrierea blocurilor pubertății până în octombrie. Bell descrie efectele blocurilor ca fiind severe. A experimentat ceea ce ea numește simptome menopauzale, inclusiv incapacitatea de a dormi, pierderea apetitului și scăderea densității osoase. De asemenea, crede că au existat probabil ajustări ale creierului care nu au fost studiate, numind perioada una grea. Ea respinge declarația publică a Tavistock conform căreia serviciul petrece timp cu tinerii și familiile lor discutând despre bunăstarea generală înainte de a se concentra pe gen. Ea spune că acest lucru nu se potrivește deloc cu experiența ei. Bell exprimă o îngrijorare profundă cu privire la impactul pe termen lung al tratamentului hormonal pe care l-a primit. Ea susține că acesta îi pune pe minori pe o cale care le schimbă viața pentru totdeauna, înainte ca ei să poată înțelege consecințele pentru viața lor de adult. Ea afirmă că dacă această cale medicală este oprită, le va permite oamenilor să crească în mod natural și că, de cele mai multe ori, adulții depășesc sentimentele lor de disforie de gen, făcând intervenția un prejudiciu inutil. De asemenea, notează că fertilitatea ei viitoare rămâne incertă, deoarece nu au fost efectuate teste de la tratament. Avocatul ei, Paul Conrath, explică că cauza juridică se axează pe consimțământul informat. El susține că tinerii sub optsprezece ani sunt incapabili să dea un consimțământ informat pentru un tratament medical experimental cu consecințe ireversibile, pe viață. El contestă descrierea serviciului Tavistock ca fiind sigur și chibzuit, citând cercetări extrem de limitate și citând concluzia profesorului Karl Hinnigan de la Universitatea Oxford că actuala bază de dovezi nu sprijină luarea deciziilor informate și practica sigură la copii. Conrath menționează și un al doilea client, mama unei fete autiste de șaisprezece ani de pe lista de așteptare pentru Serviciul de Dezvoltare a Identității de Gen, care se teme că fiica ei va suferi un tratament similar. Bell spune că speră că cazul va împiedica minorilor să le fie prescrise blocante ale pubertății, despre care notează că NHS a recunoscut recent că sunt experimentale. Ea vrea să prevină schimbările fizice dăunătoare, să sensibilizeze cu privire la sistem în sine și să încurajeze detransiționiștii să vorbească. De asemenea, solicită mai multe cercetări privind disforia de gen și crearea unor servicii de sănătate mintală mai robuste, concluzionând că afecțiunile psihologice necesită tratament psihologic pentru a preveni tinerii să ia în considerare blocantele hormonale sau schimbarea medicală.