Entrevista con Ame, testimonio de un proces de "detranziție"
Credeam că dacă aș deveni bărbat, abuzul s-ar opri. Rețelele de socializare mi-au spus că tranziția este singura cale de a supraviețui. Detranziția a fost o detoxifiere – mi-a redat viața.
Prezentare Generală
Amelia Guerrero relatează cum abuzul sexual din copilărie, hărțuirea și sexualizarea corpului feminin au condus-o să tranziteze social la vârsta de 12 ani, după ce comunitățile online au convins-o că este un băiat într-un corp de fată. Percepend masculinitatea ca pe un refugiu de rău, și-a ascuns corpul ani de zile înainte de a abandona tranziția medicală ca soluție. Cu sprijin psihologic și o analiză critică a genului, a detranzitionat la 18 ani, descriind-o ca pe o detoxifiere de pe urma obsesiei, și acum avertizează împotriva ideologiei de gen și a legii trans propuse în Spania.
Rezumat Complet al Videoclipului
Amelia Guerrero, cunoscută ca Ame, este o femeie de 20 de ani din Andaluzia, studentă la Istorie la Universitatea din Sevilla. Ea explică că s-a identificat ca trans și a trecut printr-o tranziție socială între vârstele de aproximativ 12 și 18 ani, când a început procesul de detranziție. Ame identifică originea suferinței ei în prima adolescență, o perioadă marcată de abuz sexual în copilărie și hărțuire școlară neîncetată care a continuat în școala primară, gimnaziu și liceu. Se simțea profund singură și incapabilă să se încadreze în rolurile feminine așteptate. Interesele ei – fotbal, tenis, jocuri video și manga – erau considerate masculine, iar ea se simțea înstrăinată de celelalte fete. Odată cu începerea pubertății și dezvoltarea corpului ei, a devenit acut conștientă de sexualizarea intensă a corpului feminin, în special pe rețelele de socializare. Pentru a se simți în siguranță de noi agresiuni sexuale, a început să poarte haine largi și slip de băieți, ascunzându-și corpul nu din confort, ci din teroare. În jurul vârstei de 12 sau 13 ani, a întâlnit ideologia de gen pe platforme precum Tumblr, Tuenti, Pinterest, Twitter, Instagram și Facebook. Narațiunile de pe internet au convins-o că este un băiat captiv într-un corp de fată și că tranziția este singura cale de a fi fericită. A ajuns să vadă devenirea bărbatului ca pe un refugiu care o va proteja de noi abuzuri sexuale și hărțuieli, crezând că dacă ar fi bărbat, nu ar mai fi țintă. Deși era convinsă că trebuie să tranziteze, Ame spune că nu a urmărit niciodată modificarea medicală a corpului și a respins-o din ce în ce mai mult ca soluție. Ea notează că cu cât se apropia mai mult de tranziție, cu atât suferea mai mult, știind că nu își va putea schimba niciodată cromozomii sau sexul biologic. În jurul vârstei de 15 sau 16 ani, a început să meargă la un psiholog care, deși nu era specialist în traume de gen sau sexuale, a ajutat-o să-și construiască autonomie și stima de sine. Acest sprijin i-a permis să reducă strânsoarea obsesivă pe care ideologia de gen o avea asupra ei. Ame își descrie detranziția la 18 ani ca o 'detoxifiere' de pe urma unei obsesii dăunătoare. Mai târziu, a întâlnit critici marxiste și de clasă asupra genului prin organizații precum Frente Obrero, care au ajutat-o să-și înțeleagă suferința ca fiind modelată de structuri sociale și economice, și nu de identitatea individuală. Ea atribuie relațiilor sănătoase din afara internetului ajutorul în a se relaxa și a depăși rumegația constantă despre gen. În ceea ce privește legislația spaniolă, Ame susține că persoanele trans merită condiții economice și de muncă demne, dar critică legea trans propusă dintr-o perspectivă queer, avertizând că aceasta șterge femeile și orientările sexuale, periclitează persoanele cu disforie care nu doresc să tranziteze și amenință profesioniștii din sănătatea mintală care se opun terapiei afirmative cu amenzi grele. Ea reflectă asupra căii sale ideologice de la feminismul mainstream la feminismul queer în perioada identificării trans, apoi la feminismul radical și, în final, la o analiză comunistă prin militanța sa în Frente Obrero.