TRANZIȚIE ȘI DETRANZIȚIE: POVESTEA LUI Cyryl Wilczyński! (audio în engleză)
A trebuit să trăiesc ca femeie ca să devin, în sfârșit, bărbat. Acel drum a fost terapia mea. Încercați mai întâi tranziția socială, altfel s-ar putea să nu scăpați niciodată de îndoieli.
Prezentare Generală
Cyryl Wilczyński a petrecut aproximativ trei-patru ani în tranziție după ce s-a mutat din Siberia în Polonia la optsprezece ani, inclusiv un an de hormoni și activism LGBT activ, înainte de a face detranziția și de a trăi din nou ca bărbat. Acum privește experiența ca pe o explorare necesară care i-a rezolvat îndoielile persistente, l-a învățat empatia față de femei și l-a ajutat să depășească un traumatism din copilărie care lega masculinitatea de abuz. Îi încurajează pe tinerii care se întreabă să încerce mai întâi tranziția socială, fără să se grăbească spre pași medicali, notând că normele rigide de gen împing oamenii spre o medicalizare inutilă.
Rezumat Complet al Videoclipului
Cyryl Wilczyński a crescut în Siberia și spune că își amintește că se vedea ca o fetiță încă din prima copilărie. Înconjurat în principal de femei, a dezvoltat convingerea că toți bărbații sunt abuzatori, după ce a fost martor în copilărie la multă violență sexuală și fizică. În adolescență, când a început să simtă atracție pentru bărbați, a concluzionat că ar fi mai ușor să fie o femeie atrasă de bărbați decât un bărbat gay, deoarece acesta din urmă încălca așteptările heteronormative într-o cultură conservatoare, căreia îi lipsea deschiderea pe care avea să o găsească mai târziu în Polonia. La optsprezece sau nouăsprezece ani, după ce s-a mutat în Polonia, a început o tranziție socială. A început să poarte haine de femeie, și-a schimbat pronumele printre prietenii de la universitatea din Słupsk și, în cele din urmă, a căutat tranziția medicală. Cu ajutor financiar din partea universității, a trecut prin evaluări psihologice și psihiatrice la HAK Therapy Center din Poznań și a început terapia hormonală, pe care a continuat-o timp de un an. A observat schimbări fizice subtile, inclusiv redistribuirea grăsimii, modificări ale pielii și reducerea pilozității corporale și faciale. În această perioadă s-a implicat și în activismul LGBT și a participat la marșuri, susținând public comunitatea. Deși s-a simțit confortabil o vreme, gândurile despre detransiție au persistat pe tot parcursul procesului. Se simțea tot mai inconfortabil în relațiile heterosexuale, în care, ca femeie trans, se simțea subordonat bărbaților, și simțea că presiunea socială era mai mare decât ca bărbat gay. Un factor decisiv a fost realizarea că tranziția chirurgicală ar putea însemna pierderea senzațiilor fizice pe care le prețuia ca bărbat, împreună cu înțelegerea tot mai clară că nu orice bărbat este un abuzator. După aproximativ trei până la patru ani de trăit ca femeie, a decis să detranziționeze și să revină la viața de bărbat. Astăzi, Cyryl privește experiența în mare parte pozitiv, descriind-o drept o formă necesară de terapie. Spune că fără să încerce tranziția ar fi rămas prins în îndoială constantă și nu ar fi devenit bărbatul care este acum. Experiența l-a învățat o empatie profundă pentru femei și l-a expus abordărilor agresive pe stradă și sexualizării. Îi sfătuiește pe tinerii care își pun întrebări despre identitate să ia în considerare mai întâi tranziția socială, eventual fără intervenție medicală, și să se înconjoare de oameni care îi acceptă. Presupune, de asemenea, că fără diviziuni rigide de gen în societate tranziția medicală ar putea fi mai puțin necesară pentru unii. În prezent concentrat pe vindecarea de PTSD, nu caută relații, dar rămâne deschis iubirii în viitor, după ce își va încheia munca personală.